Primul an din viața bebelușului tău

Fiecare noapte nedormită te aduce mai aproape de primul zâmbet al copilului tău

Știu că primul sentiment pe care îl experimentezi ca proaspăt părinte este nesiguranța, iar aceasta, dublată de lipsa de somn, devine uneori colosală. În fața unei responsabilități pe care nu ai mai experimentat-o până acum, informațiile devin mai degrabă semne de întrebare și nu ajută în niciun fel să auzi că fiecare bebeluș este unic în felul lui și că există o mare variabilitate a normalului în ceea ce privește creșterea și dezvoltare.

Acesta este motivul pentru care mi-am propus să scriu despre primul an din viața copiilor, punctând lucruri care să descrie ma degrabă contextul în care ei cresc și se dezvoltă și principii generale, decât repere individuale pe care trebuie să le atingă la fiecare vârstă.

Vom împărții primul an din viața copiilor în două etape distincte: cea de nou-născut - de la naștere până la o lună și cea de sugar - de la o lună până la împlinirea vârstei de un an.

În perioada de nou-născut cuvântul cheie este adaptare, atât a copilului la mediu înconjurător și la părinți, cât și a părinților la copilul lor. Interacțiunea este obligatorie pentru a se produce adaptarea. Principala preocupare a nou-născutului este aceea de a răspunde adecvat la stimuli pentru a fi hrănit, a-și menține temperatura și a fi în siguranță și, deși nu se naște pregătit pentru asta, învață foarte repede. Astfel, trebuie să fie suficient de stimulat pentru a răspunde, dar nu prea stimulat încât să aibă un comportament dezorganizat. Semnele de dezorganizare (de disconfort practic) sunt următoarele: înroșirea sau marmorarea tegumentului, paloare perioronazală tranzitorie, sughițul, vărsăturile, mișcările dezordonare ale membrelor și plânsul. De asemenea, un nou-născut care este suprastimulat va întoarce privirea, va căsca sau își va suge mânuțele sau buzele pentru a se calma. Sigur că rolul părintelui este acela de a menține cât mai bine echilibrul acesta fin dintre stimulat și nestimulat și a-i regla comportamentul prin stimulare sau calmare, astfel încât micuțul să fie capabil să se alimenteze (un copil prea somnolent nu va putea suge, dar nici un copil prea agitat). Liniștim un nou-născut luându-l în brațe, aproape de corp, oprind piciorușele și mânuțele din mișcare și diminuând stimulii exteriori (scădem lumina, sunetul, reglăm temperatura camerei). Pe de alta parte, îl putem stimula vorbindu-i, atingându-l, privindu-l de aproape și zâmbindu-i.

După ce am depășit perioada principalelor adaptări, urmează perioada de sugar caracterizată de creștere rapidă, în cadrul căreia creșterea creierului este cea mai impresionantă. Creierul își dublează volumul în primul an de viață ajungând la 72% din volumul creierului adult, urmând ca la 2 ani să atingă 83% din creierul adult.

Al doilea proces esențial din primul an de viață pe lângă creștere este neuroplasticitatea care înseamnă învățare și modelare a creierului în funcție de experiențe (plăcute și neplăcute, ambele sunt la fel de importante). Achizițiile din primul an de viață includ absolut toate domeniile de dezvoltare (motor, senzorial, al limbajului, cognitiv și emoțional) și implică procese deosebit de complexe ce consuma multă energie și trebuie să se sincronizeze pentru ca dezvoltarea să fie una armonioasă. Dintre ele menționez mielinizarea - proces prin care terminațiile nervoase se acoperă cu un înveliș bogat în grăsimi numit teaca de mielină. Prin mielinizare creierul se dezvoltă.

Observăm deja că în primul an de viață consumul de energie este foarte mare (atât pentru creștere, cât și pentru dezvoltare), deci alimentația va juca un rol esențial în această perioadă. Și tot ce vreau să punctez aici (urmând să scriu un articol separat despre diversificarea alimentației) este că în procesul de mielinizare colesterolul și fierul sunt consumate cel mai mult, deci nu vom limita aportul de lipide în alimentația sugarilor și ne vom asigura că după vârsta de 6 luni primesc suficiente alimente cu fier (in primele 6 luni de viață, atât laptele matern, cât și formulele de lapte praf conțin cantitatea optimă de fier).

De asemenea, mi-ar plăcea sa priviți dezvoltarea bebelușilor ca un proces de la mic la mare, de la simplu la complex. Primele etape sunt esențiale pentru etapele de mai târziu, pe o achiziție de bază se construiește una complexă și tot așa, astfel încât nicio etapă, oricât de neinteresantă ar părea nu poate fi sărită. De exemplu, doar în momentul în care copilul va sta în șezut și va fi capabil să își aducă mâinile spre mijlocul corpului și să mute un obiect dintr-o mână în alta va putea să exploreze cu interes și abilitate mediul înconjurător pentru că va putea să vadă obiecte mai îndepărtate și își va folosi mâinile pentru explorare, nu pentru sprijin. În primele luni de viață copiii pot doar să prindă obiectele, inițial reflex, apoi voluntar, dar mai târziu abia sunt capabili să le dea drumul voluntar. Ei bine, abia atunci sunt pregătiți să mănânce finger foods (bucăți moi de fructe sau legume, paste) pentru că abia atunci pot manipula corect mâncarea. Zâmbetul este la început doar un reflex, o mișcare involuntară ca mișcarea unui picior, abia la 2 luni copiii râd social, adică râd cu scop și ca răspuns. Sigur că din acest moment interacțiunea lor socială înflorește (în primul an de viață interacțiune socială înseamnă în principal interacțiune cu parinții). Părintele care primește primul zâmbet intenționat de la copilul lui, se simte pentru prima dată iubit înapoi și de aici pornește o relație mult mai complexă.

Tot acum, principalele sentimente (furie, bucurie, interes, frică, dezgust, surpriză) capătă o expresie pe fața beblușului dumneavostră.

E evident acum de ce primul an de viață este o perioadă cheie în dezvoltarea copilului vostru și a relației părinte - copil, copil - mediu înconjurător, acum așezăm pietrele de temelie pe care tot restul va fi construit.

Vă voi povesti în următorul articol despre cîteva particularități ale dezvoltării în etapele 1 - 2 luni, 2 - 6 luni și 6 luni - un an. Aici vom atinge subiectele cele mai arzătoare referitoare la bebeluși: când va dormi mai mult noaptea și cum să îl ajutăm, plânsul - motivele lui și cât plâns e prea mult plâns, alimentația - cum trecem de la alimentația la cerere la un program cât de cât predictibil. De asemenea, vom afla și de ce totul se complică brusc la vârsta de 9 luni.