Câteva particularități ale vârstelor (până la 1 an)

Așa cum am promis, vă voi povesti aici despre perioada 1 - 12 luni, insistând pe unele etape pe care majoritatea copiiilor le străbat până la un an (ținem în minte că fiecare copil este unic și particular în felul lui).

Câteva lucruri interesante se întâmplă până la finalul primelor două luni, lucruri legate de somn, plâns și alimentație.

Mare parte a bebelușilor reușesc să își organizeze somnul în 5-6 ore legate noaptea. Se pare că părinții care sunt mai prezenți și interactivi cu copilul în timpul zilei au șanse mai mari ca micuțul să doarmă mai repede și mai mult noaptea. Îi putem ajuta și având grijă să reducem stimuli (vizuali, tactili, olfactivi, auditivi) în cursul serii și nopții.

Puii de om sunt complet dependeți de părinți pentru nevoile de bază (alimentație, igienă, somn), de aici nevoia ca un adult de încredere să răspundă prompt, constant și calm nevoilor lor. Acest lucru stă la baza unui atașament sigur, a încrederii și ajută la construirea unei viziuni mai pozitive asupra vieții. Au fost efectuate studii din care reiese că acei copii care sunt luați în brațe și liniștiți de fiecare dată când plâng vor plânge mai puțin la un an și vor fi mai puțin predispuși la un comportament agresiv la vârsta de 2 ani.

Bebelușii plâng mult, se pare că apogeul plânsului se atinge la vârsta de 5 - 6 luni, când pot plânge până la 3 ore din 24. Aceasta este și limita superioară a normalului în ceea ce privește durata plânsului de-a lungul întregii noastre vieți. Copiii plâng din motive evidente (scutec ud, foame, oboseală), dar și din motive pe care încă nu le-am deslușit. Ceea ce e important de reținut este că în perioada de sugar majoritatea copiiilor nu plâng din motive medicale. În ceea ce privește cauze medicale de plâns în această perioadă, cele mai frecvente sunt: refluxul gastroesofagian, intoleranța la lactoză și alergia la proteinele laptelui de vacă. Consultați pediatrul dacă estimați ca micuțul dumneavoastră plânge mai mult de 3 ore din 24.

În ceea ce privește orarul de alimentație, inițial ne ghidăm după semnele de foame (își sug mânuțele și buzele, întorc capul stânga-dreapta cu gurița deschisă, își mișcă buzele și limbuța ca și cum ar suge sau linge ceva, devin agitați, plâng). Există mai multe tipare de alimentație: la cerere, cu program sau în funcție de nevoile/programul părinților. Dacă dezavantajele ultimului tip sunt evidente (copiii ajung să fie ori supra-alimentați, ori înfometați și prea agitați ca să se poată alimenta cum trebuie), trebuie menționat că și alimentația la cerere prezintă unele dezavantaje. Cum spuneam mai sus, copiii nu plâng doar atunci când le e foame și deseori e greu să deslușim motivul plânsului, astfel părinții vor oferi mâncare copiilor și când nu le e foame. Se poate crea astfel o legătură între discomfort - prezența părintelui - alimentație, legatură ce se poate transforma mai târziu în viață într-o legatură între emoții negative și calmarea lor cu mâncare. Este doar un risc, nici pe departe o regulă. În ceea ce privește alimentația cu program (de obicei la 3 - 4 ore), se pare că bebelușii reușesc să își adapteze ciclul de foame la program (li se face foame atunci când se apropie ora mesei). Între alimentația la cerere și stabilirea unui program, trecerea trebuie să se facă blând, treptat, pentru că am învățat deja că un bebeluș trebuie să fie hrănit fix când trebuie, nici mai devreme, nici mai târziu, iar asta e o artă pe care fiecare părinte va ajunge să o stăpânească.

Ajungem la etapa 2 - 6 luni care este una dintre cele mai liniștite perioade din primul an. Ea începe cu debutul zâmbetului social la vârsta de 2 luni, etapă ce va schimba semnificativ relația părinte - copil, deoarece părintele va simți pentru prima dată că primește iubire din partea bebelușului. De asemenea, cu puțin noroc și disciplină, somnul ar trebui să fie deja mai bine structurat (să doarmă 5-6 ore legate noaptea), mesele să aibă un program stabilit și astfel părintele să aibă la rândului lui parte de mai mult somn. Un părinte mai odihnit va fi astfel mult mai capabil să înțeleagă semnalele și sp gestioneze emoțiile bebelușului. Asta este și perioada în care bebelușii sunt foarte interesați să vorbească (să emită sunete de fapt), să zâmbească, să se miște, să interacționeze, să fie atenți, să urmărească. Vizita medicală de la 6 luni este printre cele mai plăcute și distractive atât pentru copil, cât și pentru pediatru.

Este important să profitați de perioada 2 - 6 luni, deoarece urmează 6 luni în care provocările cresc. Între 6 și 12 luni se întămplă următoarele: statul în șezut și abilitatea de a aduce mâinile pe linia mediană a corpului sunt dublate de dorinșa de a explora mediul înconjurător, la 8 -9 luni apare pensa digitală, adică pot ține obiecte mici între 2 degete (obiecte pe care sigur că le vor putea băga în gură), apare erupția dentară însoșită uneori de agitație și plâns mai frecvent și, tot în jurul vârstei de 9 luni apare anxietatea față de străini. Nu e de mirare că la

9 - 10 luni somnul se dezorganizează și un copil care până acum a dormit bine noaptea, poate să înceapă să aibă frecvente treziri sau să doarmă mai degrabă în timpul zilei. Nu în ultimul rând, acesta este vârsta la care apar prima dată tantrumurile ele fiind rezultatul dorinței de independență a copilului ce nu este însă susținută și de abilitățile lui care sunt limitate încă.

Pentru ca totul să fie și mai complex, tot acum începem și diversificarea alimentației despre care vom povesti în următorul articol.